Ca parte a mediului construit şi implicit a peisajului urban, spaţiul public are un rol dublu: el face parte dintr-un context construit, social şi cultural care are implicaţii în modul de utilizare a spaţiului comunităţii; în acelaşi timp, el are rol „educaţional”, căci în primul rând, prin spaţiul public putem avea o influenţă în formarea culturii urbane şi arhitecturale a cetăţenilor urbei.
Importanţa lui este explicit formulată şi în Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile în care este definită astfel: “Calitatea spaţiilor publice, peisajele urbane antropice, arhitectura şi dezvoltarea urbană joacă un rol important în condiţiile de viaţă ale cetăţenilor oraşelor.” Din păcate, în spaţiul autohton, atitudinea (specialiştilor, dar nu numai) faţă de acest component al peisajului urban este departe de cea care i s-ar cuveni din cele declarate mai sus. Desigur există o anumită atenţie îndreptată către principalele spaţii publice din oraşele noastre, însă trecând la un nivel mai în detaliu, putem observa că grija faţă de spaţiul public este aproape în totalitate neglijată.
Importanţa lui este explicit formulată şi în Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile în care este definită astfel: “Calitatea spaţiilor publice, peisajele urbane antropice, arhitectura şi dezvoltarea urbană joacă un rol important în condiţiile de viaţă ale cetăţenilor oraşelor.” Din păcate, în spaţiul autohton, atitudinea (specialiştilor, dar nu numai) faţă de acest component al peisajului urban este departe de cea care i s-ar cuveni din cele declarate mai sus. Desigur există o anumită atenţie îndreptată către principalele spaţii publice din oraşele noastre, însă trecând la un nivel mai în detaliu, putem observa că grija faţă de spaţiul public este aproape în totalitate neglijată.
Căci, pe lângă pieţele sau parcurile clar constituite, spaţiul public înseamnă şi altceva.
Există spaţii publice care sunt aproape în totalitate “omise”, atât de cei care au un rol în amenajarea şi întreţinerea lor, cât şi de ce cei care ar trebui să fie utilizatorii lor. Este vorba despre acele găuri albe din structura urbană, noman'sland-uri veritabile, întâlnite la tot pasul.
Există spaţii publice care sunt aproape în totalitate “omise”, atât de cei care au un rol în amenajarea şi întreţinerea lor, cât şi de ce cei care ar trebui să fie utilizatorii lor. Este vorba despre acele găuri albe din structura urbană, noman'sland-uri veritabile, întâlnite la tot pasul.
Poate să fie vorba de un colţ de stradă, de un obiect urban, o situaţie spaţială, o faţadă sau pur şi simplu de un maidan plin de noroi şi praf. Caracteristica unui noman'sland (expresie propusă şi care conţine poate definiţia cea mai complexă) este, în primul rând, cel de a fi neobservat, trecut cu vederea – în sensul primar al cuvântului. Desigur, ea se rezumă în special la faptul că, la prima vedere nimeni nu este răspunzător de acesta: este un loc al nimănui (traducere aproximativă a termenului introdus mai sus), cu toate că, întotdeauna există un posesor, o entitate răspunzătoare. Acest tip de spaţiu public se desfăşoară la un nivel primar, comun, de un rang zero. Este planul de primă întâlnire a omului, a comunităţii cu spaţiul public, cu peisajul cultural şi prin urmare are un rol la fel de important ca şi amplele amenajări urbane publice.
Fiind, în primul rând, o platformă interactivă şi interdisciplinară care are ca obiectiv stârnirea de reacţii din partea comunităţii locale, reprezentanţilor comunităţii şi a breslei arhitecţilor, proiectul are ca scop atât adunarea de informaţii, date despre conceptul de spaţiu public în cultura contemporană, cât şi de a da un răspuns cât mai complex venit din partea specialiştilor din domeniu la problemele care sunt şi vor apărea pe parcursul proiectului.
Proiectul propune
- identificarea unor situri, locuri sau chiar obiecte urbane care se încadrează în conceptul propus şi care au un potenţial pentru realizarea unor spaţii cu identitate şi valoare pentru oraş şi comunitate, studiul şi analiza lor;
- realizarea unui spaţiu de comunicare multidimensională pentru prezentarea, descrierea şi dezbaterea acestor locuri, a temei expoziţiei etc. (între arhitecţi, specialişti, cetăţeni, reprezentanţi ai mass-mediei şi chiar şi responsabili din administraţia publică).
- pornirea unor discuţii, dezbateri integrând specialişti din diverse domenii (sociologi, istorici, artişti, reprezentanţi ai sferei politicului).
Ca o concluzionare a rezultatelor primei faze se doreşte organizarea unei expoziţii cu sugestiile, microproiectele, schiţele realizate de arhitecţii filialei şi care au ca obiectiv amenajarea, transformarea unor spaţii urbane uitate şi distruse, crearea unor spaţii publice cu valoare socio-culturală, în primul rând şi redarea lor comunităţii.
Se propune realizarea unui concurs între proiectele propuse (alegerea de către un juriu şi premierea celor mai bune propuneri), urmând şi prin asta stimularea profesioniştilor în a participa la proiect.
